Un an cat 7
Wow, un an si ceva fara niciun post! Tocmai ce scrisesem mai deunazi intr-o nota pe Facebook ca sunt incapabila sa tin un jurnal sau un blog.
Alors, a trecut un an peste mine, an in care am crescut. Daca nu eu, parul meu sigur a ajuns la lungimi ametitoare. Dar am o scuza: de 6 luni stau in Suedia (almighty Erasmus) si pentru ca n-am pa d’arjan, nu consimt sa achit suma de 50 de euro pentru a beneficia de serviciile unei pipite care sa-mi ciunteasca varfurile. Am zis!
Da, Suedia, in orasul Falun din regiunea Dalarna (un fel de Oltenia lor). A fost o experienta fantastica, am invatat despre mine si despre oameni mai mult decat oricand altcandva, am devenit mai responsabila si mai rasfatata in acelasi timp, daca se poate asa ceva. Am cunoscut oameni minunati si m-am cunoscut pe mine. Am cunoscut o alta societate si am invatat sa apreciez bucataria romaneasca 
) De asemenea, am invatat sa pun un cort, sa fac musaca, sa fac focul la gratar, sa injur in italiana si multe multe alte chestii.
Timpul aici a trecut prea repede. Sa ma trazneasca daca inteleg unde si cand s-a dus teribila iarna suedeza, cand la 4 ziua e bezna, iar cele vreo 15 grade din casa par Sahara pe langa cele -25 de dincolo de geam. Primavara inteleg ca s-a scurs in viteza a 5-a: lumina de la 2 am la 12 noaptea te imbie sa faci diverse chestii, nu conteaza ce anume, doar chestii care iti umplu ziua (as fi zis si noaptea, dar care noapte?)
Am cunoscut ieri o fata din Germania, care tocmai si-a incheiat Erasmusul la Timisoara. A stat 6 luni, dar daca o auziti vorbind romaneste, incremeniti. Poate nu gasea cuvintele din prima, dar come on, eu mai dau cu bata-n balta gramaticii in vorbire libera….nu si ea! Cat despre cunostintele de limba suedeza pe care mi le-am insusit, se rezuma la da, nu, multumesc (mult), cu placere, universitate, calculator, la multi ani, un te iubesc stalcit, ceva alimente, buna si pa. Totusi n-am stat degeaba, am cunsocut niste Esperantisti (am vaga senzatie ca in romana nu trebuie scris cu majuscula) si am asistat chiar la o conferinta in Esperanto. Este adevarat ca daca ma intreba cineva ceva, incepeam cu “ia” (“eu” in rusa) si nu cu “mi” (cum ar fi in E-o), dar cum media de varsta a participantilor parea sa fie undeva la 70 de ani, au fost chiar intelegatori cu nauca pustoaica de 20 de ani din Falun.
OK, acum m-am panicat. As fi vrut sa scriu mai multe despre aventura suedeza (care btw, se termina in exact 6 ore, cand trenul ma va duce la aeroport), dar sunt asa de multe de spus, incat nimic nu-mi vine-n minte. Bine, si ce-i cu asta? o sa ziceti voi. Cum ce-i cu asta? Credeti ca acasa nu ma asteapta sute de urechi flamande, mai ales in conditiile in care nu mai intram pe Skype sau YM de frica asalturilor de genul “ce mai faci,” adicatelea n-am tinut pe mai nimeni la curent cu evenimentele??? Adica daca nu-s in stare sa-mi adun gandurile pentru mine, (si poate Bocudarjan, daca ma va onora iarasi cu prezenta ) cum o sa fiu in stare sa fac asta pentru ceilalti?
In alta ordine de idei, am descoperit ca imi place foarte mult sa citesc blogurile altora. Imi plac si chestii de genul fuckyouverymuch.dk sau Shit Randy Hates. Si pentru ca eu si originalitatea nu putem convietui, ma gandeam sa fac si eu o chestie de genul, despre ce imi place. As putea sa folosesc contul asta. As scrie in engleza, ca sa se ia cu mainile de cap cititundu-mi bazaconiile si oameni din afara Romaniei. Ma mai gandesc, suna destul de bine.
Add comment iunie 17, 2010 napadarjan
din frustrare
tare as vrea sa stiu de ce m-am apucat sa scriu postul asta. de fapt miscarea corecta ar fi fost sa sterg contul de pe wordpress, care sta si se umple de praf aici. cine stie, poate un tip cu idei nu se poate desfasura (da-n petic?) din cauza ca ii sufoc eu spatiul VIrTuAL. cine, eu? sunt plina de idei si de inspiratie. pacat ca atunci cand iau creionul (a se citi tastatura) in mana, ele fug ca dreacu de tamaie, iar rezultatul se incadreaza de minune in categoria ciupercilor bombastice. cred ca ar fi mai simplu daca as fi un acrobat, as face cuvinte incrucisate si m-as preface ca valentine’s day nu exista. nu zau, de ce Doamne iti trebuie perne cani bomboane carti pietre idei caini creiere fulgi de zapada oftaturi poezii carute ore si triunghiuri, toate in forma de minimioara, ca sa ii arati cuiva ca il iubesti?si de ce ai face-o doar o data pe an? n-am nimic impotriva unei zile dedictae inaltatorului sentiment care ridica omul din mizerie, dar am un dinte (mai multi 
) impotriva tendintei de a face totul cat mai comercial si mai la fel pentru toti. il iubesti pe iubi? pai fata, unde e ursuetul de v’day? nu, nu, e timpul pentru revolta.
hahaha da-o-n ma-sa de revolta, e timpul pentru somn. ma duc sa visez la ulsuletzi pufuoooooshi :X …va rog sa-mi dea cineva doua palme!!!!……
1 comentariu februarie 17, 2009 napadarjan
da’ ce fara titlu nu se poate?
da, tu, ma conformez. am gasit aici un draft…..pe care-l scrisesem ca sa ii mutumesc lui bocudarjan pt incurajari…..dar habar n-am de ce nu l-am mai publicat (bocudarjan, poti considera ca am postat mesajul ala, te rog?)
daaa, trecut-a bacul, iar facultatea(tile) merg(e) smoothly. adica, pe la comunicare nu prea dau (de, ‘s la taxa) iar la studii americane (bugeeeeet si nu, nu este la romano-americana >:p) este foarte tare. am fost la chestia aia cu fake elections, ne-au invitat de la ambasada si mi-a placut.
mari realizari? da, am facut un mos de ras cand m-a calcat pe picior si nu si-a cerut scuze. am zis in gura mare “da, domnule, sigur ca va scuz ca m-ati calcat”. hi hi cata rautate pe mine.
as vrea acum sa am o idee foarte buna, pe care s-o astern pe hartie, pardon, pe monitor (pfai ce nepoetic). dar din pacate n-am. fanii mei trebuie sa se multumeasca cu banalitati (si cu cacofonii ). insusi acest paragaraf este o mare banalitate. multumesc ca l-ai citit
p.s. singurul lucru pe care-l promit este ca urmatorul post nu va fi peste 9 luni, ci o lecuţă mai devreme (adica la urmatoarea idee buna, care doamne-ajuta sa nu stea 9 luni sa se nasca)
1 comentariu noiembrie 6, 2008 napadarjan
de ce un blog?
De ce nu? Da, iata ca m-am infiltrat in reteaua posesorilor de blog, cu ganduri maleeeefice >:) adica sa scriu cate ceva din cand in cand, ceva ce probabil nu va citi nimeni niciodata dar mie mi se va parea smecher si savant. Deocamdata, bucuria de a avea un blog e umbrita de ghinionul de a avea o fractura. La degetu’ mijlociu 
. Nu ca ar fi un detaliu important, dar stiti cum se zice – you don’t know what you’ve got till it’s gone. Si acum ca mi-am scos bandajul pentru o ora, il vad cat de mov si umflat e, si-mi aduc aminte de zilele lui bune..deprimant de-a dreptul. Gata cu miorlaiala. Cui ii pasa de degetul meu rupt, cand in 3 luni vine bacu’ si eu inca am ramas in stadiul “trebuie sa ma apuc de invatat”? Bun. Am batut campii suficient. Ma cheama Silvia am 18 ani sunt din Bucuresti sunt in zodia fecioarei invat in cn cantemir-voda ascult rock dar nu numai am facut parte din echipa campioana nationala la tir sportiv in 2006 si 2007 si sunt dependenta de ciocolata. Si de data viitoare voi renunta la majuscule (este o necesitate!!). Porecla de pe acest site – napadarjan – este transcrierea fonetica (sper ca exista aceasta expresie si inseamna ce cred eu ca inseamna) a frantuzescului n’a pas d’argent, pe romaneste n-are bani. As fi ales ceva mai creativ, dar toate ideile mele le trecusera si altora prin minte. Ale naibii.
2 comentarii februarie 20, 2008 napadarjan
