De ce nu? Da, iata ca m-am infiltrat in reteaua posesorilor de blog, cu ganduri maleeeefice >:) adica sa scriu cate ceva din cand in cand, ceva ce probabil nu va citi nimeni niciodata dar mie mi se va parea smecher si savant. Deocamdata, bucuria de a avea un blog e umbrita de ghinionul de a avea o fractura. La degetu’ mijlociu . Nu ca ar fi un detaliu important, dar stiti cum se zice – you don’t know what you’ve got till it’s gone. Si acum ca mi-am scos bandajul pentru o ora, il vad cat de mov si umflat e, si-mi aduc aminte de zilele lui bune..deprimant de-a dreptul. Gata cu miorlaiala. Cui ii pasa de degetul meu rupt, cand in 3 luni vine bacu’ si eu inca am ramas in stadiul “trebuie sa ma apuc de invatat”? Bun. Am batut campii suficient. Ma cheama Silvia am 18 ani sunt din Bucuresti sunt in zodia fecioarei invat in cn cantemir-voda ascult rock dar nu numai am facut parte din echipa campioana nationala la tir sportiv in 2006 si 2007 si sunt dependenta de ciocolata. Si de data viitoare voi renunta la majuscule (este o necesitate!!). Porecla de pe acest site – napadarjan – este transcrierea fonetica (sper ca exista aceasta expresie  si inseamna ce cred eu ca inseamna) a frantuzescului n’a pas d’argent, pe romaneste n-are bani. As fi ales ceva mai creativ, dar toate ideile mele le trecusera si altora prin minte. Ale naibii.